Vecinul lui Dumnezeu

     De fiecare dată când îl saluta, de după gard se iveau doi ochi blânzi ce răspundeau cu un surâs îngăduitor. Dacă s-ar fi uitat mai atent, adolescentul grăbit spre motocicletă ar fi descoperit un suflet bucuros să asculte și să înțeleagă.
     Însă el nu aștepta nimic de la vecinul său. Îl saluta pentru că așa a fost obișnuit de mic. În rest, îl ignora. Interesul lui era îndreptat în altă direcție.
     Într-o dimineață, vecinul l-a întrebat de sănătate. El, adolescentul, a făcut ochii mari. Bătrânul nu auzise de conflictul dintre generații? Nu știa că tinerii nu au vorbe cu bătrânii?
     Bătrânul știa.
     Adolescentul nu știa... că era vecin cu Dumnezeu!